Cine sunt eu?
Eu sunt doar un copil ciudat caruia nu ii plac oamenii..
Totul a fost normal, pana sa merg la acel liceu.
Totul a inceput in toamna lui 1995...
Eram doar un copil caruia nu-i placuse scoala si am ratat cativa ani.
Intr-un final m-am decis sa termin liceul si m-am transferat la Imperial HighSchool, un liceu
plin de copii acaror parinti erau deputati, presedinti, regi si regine, stapani si oameni cu bani..
Eu eram doar un copil fara parinti, fara familie, fara prieteni, fara rude... Nu aveam pe nimeni, nimeni nu ma astepta acasa cu masa calda.
Am ajuns la acel liceu din greseala, vice-directorul scolii ma trecut pe lista de elevi din greseala, sau asa credeam eu.
La inceput am fost transferat in anul 1, claca 23c...Am fost pus singur in camera, aveam tot ce imi trebuia...
Prima zii cand am fost in clasa profesorul ma prezentat elevilor... Toti elevii din clasa aratau ca niste printi si printese.
Toata scoala plina de fandositi bogati.
Eu mi-am vazut de treaba mea timp de 3 luni, am ignorat toti copii, nu mi-am facut prieteni, pur si simplu ma dezgustat de acele persoane.
Nu suportam pe nimeni, nu vorbeam cu nimeni... pana am remercat o fata, o fata cu un chip frumos chip frumos, un corp frumos, o voce calda.. m-am
simtit curios, doream sa aflu totul despre ea... o urmaream zii de zii, mereu si mereu ma uitam la ea, cum scria, cum citea.. nu ma mai saturam sa o privesc...
Am vrut mereu sa pot sa ii vorbesc, dar de fiecare data cand se uita spre mine, simteam ca lesin, roseam tot, ma moleseam, simteam fluturasi in stomac, mi se inclesta gura, pana la urma ma intristam si fugeam imediat.
Am continuat sa o urmaresc zii de zii, ma trezeam cu o ora mai devreme ca sa o pot urmarii cand iese din zona fetelor si merge la scoala...
timp de 70 de zile am continuat sa o urmaresc ignorand persoanele din jur, notam in fiecare zii ce facea.. in tot acest timp nu am putut sa ii zic nici macar buna.
In toate aceste 70 de zile nu am stiut de ce era asa singuratica, nici ea nu vorbea cu oamenii, ea mereu statea si citea, citea in fiecare zii cate o carte diferita...
Cred ca asta ma atragea la ea, semanam putin, amandoi singuratici.
Totul a decurs bine pana in ziua cu numarul 71, in acea zii ca in fiecare o asteptam ascuns dupa ciresul din fata zonei de fete, atunci ea nu a aparut, am asteptat 2 ore, dupa acea am plecat la scoala cu speranta de a o intalnii la scoala...
Am mers in clasa ei si am intrebat de ea:
-Unde este fata carte?
Ei i se spunea fata carte pentru ca citea mereu, eu nu ii stiam numele, nu am putut sa o intreb cum o cheama..
Toti colegii ei au spus ca nu stiu nimic despre ea, eu am continuat sa intreb fiecare persoana din scoala, dar nimeni nu stia nimic despre ea.
Am chiulit de la ultimele 3 ore si am mers pe ascuns in zona fetelor, am cautat in fiecare camera, eu nestiind numarul camerei ei am continuat sa caut pana la sfarsitul orelor...
In acel moment eu eram la ultimul etaj controland in camere, dar nimic...Au inceput sa apara elevele care locuiau in acea cladire, am fugit repede pe acoperis si m-am ascuns intr-o camera intunecata si goala ce era construita pe acoperis, nu stiam ce rol are acea camera
nu bagam de seama si nu vedeam nimic in ea, eu am continuat sa merg in ea si doream sa ma ascund dupa ceva pentru a nu ma vedea nimeni, probabil as fii fost exmatriculat din liceu, zona fetelor era interzisa baietilor, nici sa se apropie un baiat de acea zona nu era voie.
Am mers intr-un colt si am dat de un intrerupator montat pe unul dintre pereti, am apasat pe el din greseala si sa aprins lumina...Cand m-am uitat in acea camera am vazut vopsea rosie imprastiata pe tavan, pereti, podea, peste tot... In acea camera
era o cutie mare din care se scurgea vopsea, am vazut cutia si eu curios am deschis acea cutie sa pot vedea de unde curgea vopseaua... Am deschis cutia, dar nu era vopsea, era sange, peste tot sange si asta nu-i nimic... In acea cutie era acea fata, eram foarte speriat, terifiat si nu stiam ce face...
Am fugit din acea camera fara sa fac sunete, am inchis repede usa camerei terifiat, plangeam, fata de care ma indragostisem era moarta in acea camera, plangeam de mama focului, corpul ei firav era invinetit complet... Nu stiam ce sa fac, dar mi-am dorit din tot sufletul sa vad acel chip frumos si nevinovat,
am intrat inapoi in camera si m-am dus direct la cutie, am deschis cutia si am luat acea fata in brate, plangeam ii spuneam cat de mult o iubesc si cat de mult mi-as fii dorit sa fii putut macar sa ii vorbesc, o rugam sa se intoarca la viata, plangeam si tipam incontinu dupa ea, o rugam si o rugam ore intregi, nimeni nu auzea
strigatele mele pentru ea, intr-un final am lesinat de durere din cauza inimii mele care o luase razna la atingerea ei si batea in ritmuri exagerate.
Ma trezesc la spital si vad asistenta cum imi vorbeste, nu auzeam bine ce zice, imi face o injectie si adorm inapoi.
Trecuse ceva vreme dupa ce m-am trezit din nou, deschisesem ochii si aud o alta asistenta:
-Doctore pacientul s-a trezit!
Nu imi simteam corpul insa puteam sa il misc incet...Ajunge doctorul in fuga, iar eu il intreb incet:
-Cate zile am fost inconsient?
Doctorul raspunde:
-20 de ani!
Cand aud raspunsul doctorului, ma apucase rasul si credeam ca a spus ani inloc de zile, continund sa rad de greseala doctorului ma ridic si cad din picioare, nu ma puteam tine pe picioare si simteam o foame uriasa..
Doctorul si asistenta ma apuca de cate un brat si ma ajuta sa merg putin, doctorul imi spune ca trebuie sa raman in spital pana cand ma recuperez complet, eu il ascult si incerc sa ies din camera mea pentru a ma duce la baie, asistenta ma trage de mana si imi spune:
-Nu ai voie sa iesi din camera!
Eu ii raspund:
-Vreau sa ma duc la baie si sa ies putin la soare!
Asistenta imi raspunde:
-Imi pare rau, afara nu este soare suntem in luna decembrie, ai o baie separata doar pentru tine poti intra in ea prin acea usa alba mica!
Eu o ascult si intru in baie, imi fac un dus rapid si ma uit in oglinda.. nu intinerisem deloc, nu imi dadusem seama ca nu imbatranisem deloc.
Trecusera inca 2 luni pana reusisem sa termin de recuperat conditia fizica..m-am dus la cantina spitalului pentru o ultima masa, indiferent cand mancam simteam foame. Intr-un final iesisem din spital, vedeam totul diferit pe afara tehnologie noua, haine diferite, putini la costum, prostituate, cersetori si o lume plina de durere.
Eu mi-am continuat drumul spre acel liceu unde invatam, am ajuns acolo si am intrat, inca eram elev in anul 1, insa... toti elevii si profesorii erau schimbati, mie nu-mi pasa acest aspect, mergand in acel liceu imi aducea aminte de acea fata si imi curgeau lacrimile, am mers in clasa acelei fete decedate si priveam banca unde statea si citea
parca si vedeam acea fata adorabila cum citea cartea, parca si vedeam acel par minunat cum era miscat de vantul care batea prin fereastra... merg in banca ei si ma asez, toti elevii se uitau ciudat la mine si susoteau, eu nu am bagat de seama pana aud:
-Te poti muta din banca mea te rog?
Auzind acea intrbare nu ma intorc si ii raspund:
-Scuze aceasta banca imi aminteste de o persoana!
Dupa ma intorc la spre fata care mi-a cerut sa ma mut... Vazand acea fata, am ramas uimit chipul, corpul, ochii, parul cret, cartea din mana, dar mai putin imbracamintea neagra si culoarea parului si culoarea ochilor.
Ea imi spune:
-Nu-i nimic, dar te rog sa iesi din banca mea, incep orele.
Eu ii raspund:
-Imediat, scuze!
Plec la mine in clasa si astept terminarea orelor. Dupa ore stau in spatele copaclui din fata zonei fetelor si o astept pe acea fata.
Dupa ce apare acea fata sar pe ea o pun la pamant si o intreb:
-Tu esti, nu-i asa?
Ea imi ma mangaie incet pe fata si ma saruta.
Eu ma rusiez atat de tare si lesin.
Ma trezesc in camera mea cu ea langa mine in pat, ma rusinez si o imping din pat disperat si o intreb:
-Ce, ce, ce faci aici? (fata mierea asa de rosie incat simteam ca ard de viu)
Ea imi raspunde zambind:
-Dark Alin, esti ultimul inger si demon ramas in viata, esti fiul celui mai puternic inger Dark Michael si fiul celei mai puternice fete demon Kusieda Yuiko, acum 20 de ani cand m-ai gasit decedata in acea cutie durerea pierderii mele ti-a rupt sigiliul care te pastra om, in acea zii mama ta a decedat si ultimul lucru facut de ea a fost sa ma readuca la viata iar eu ti-am oferit sangele meu,
acum esti un mai presus de orice vietate ramasa in viata, esti un Zeu.
Eu ramas fara cuvinte, ma enervez si ii spun cu voce puternica:
-Ce, ce tot spui, ai chef de glume? Eu nervos din cauza partii demonice imi pierd controlul si lovesc peretele cladirii, peretele a fost distrus complet...uimit observ cat de ciudat ma simt din cauza peretelui distrus ma pun jos si incep sa plang, pur si simplu nu stiam ce e cu mine ma simteam ciudat rau de tot, simteam ura si dragostea prin vene, simteam cum curgea, simteam ura oamenilor din jur, simteam dragostea lor, nu ma puteam calma deloc.
Ea ma ia in brate si brusc ma calmasem, o strang si eu in brate, incepusem sa plang, nu stiam ce se intampla cu mine.
Ea se uita la mine si imi spune:
-Maria, numele meu este Maria, sunt un vampir.
Eu ma uit in ochii ei stralucitori si o intreb:
-Ce vrei de la mine?
Ea imi raspunde:
-Vreau sa ma protejezi!
Eu zambind ii spun:
-Te protejez cu o singura conditie!
Ea ma intreaba:
-Ce conditie?
Eu ii raspund:
-Sa pui niste haine pe tine, ma simt cam rusinat!
Ea devine rosie la fata si ma impinge:
-Nyaa, nu te uita, prostule! Isi ia hainele si fuge in baie.
Eu putin suparat ii spun:
-De ce sunt eu prost, nu tu te-ai dezbracat?
Ea cu glasul incet ragusit imi spune:
-Te-ai uitat, prostule.
Eu ma duc langa usa baii, ma asez usor jos si o intreb:
-De la ce vrei sa te protejez?
Devine liniste totala pentru cateva minute, iese din baie ma trage de mana si imi spune:
-Vino cu mine si iti voi arata.
Gata, nu e prea buna dar merge